Desi Dunarea se dezghetase partial dar mai curgeau sloiuri, cursele de pasageri circulau complet haotic. Pe Dunare, spartul ghetii a fost similar cu dezapezirea drumurilor. A fost facuta scump, prost si fara rost, adic amai mult nu s-a facut desi s-a lucrat la asta (aidca foarte romaneste, muncim 3 luni sa spargem niste gheata, pe banii statului). Asa ca nu am putut intra in balta joi cum am sperat ci vineri.

Joi am tras o tura de uscat, pana la Enisala, prin Saraturi Murighiol si retur seara tarziu. Uneori, cand un lucru nu-ti iese poate fi mai bine . Am gasit niste subiecte foarte interesante in tura noastra de Dobrogea.

Vineri am intrat in balta, am plecat cu pasagerul (care nu aplecat la 13:30 cum era anuntat si la 10 dimineata! Cine a stiut a fost la bord, restul au ramas pe mal macinand usor din buze) pana la Crisan si de acolo ne-am strecurat cu barca printre sloiuri pana la Dunarea Veche (complet dezghetata de 2 saptamani, nu cum vedeti la stiri) pana la Mila 23. Pe drum a fost o nebunie, carduri de rate cu peruca, pescarusi asitici, un pelican extrem de prietenos au pozat in ninsoare.

Sambata am iesit la rasarit si apoi am facut o tura foto mai lunga, pana spre amiaza. Ne-am jucat cu pelicanii creti, cormorani mari si mici, erati si alte zburatoare, precum si cu peisajul de iarna din luna martie .

Aveti mai jos pozele:

[Show as slideshow]

[View with PicLens]

I-am gasit pe Dunarea Veche alergand cormoranii sa le fure prada. Acesta este comportamentul de iarna al pelicanilor, pentru ca ei nu se pot scufunda dupa pestii ce ierneaza in malul de pe fundul apei, ii pandesc pe cormoranii ce ies de sub apa cu ciocul inainte si le fura prada. Cormoranii sunt si ei in penaj nuptial, le-au aparut petele albe laterale iar penele albe de pe cap, cascheta, sunt puternic vizibile.

Pe langa ei am mai gasit lebede, codalbi, rate, gaste si alte pasari de iarna.

Pozele mai jos:

[Show as slideshow]

[View with PicLens]

De data aceasta operator a fost Cristi, un impatimit al filmatului de wildlife.

Surpriza acestui tur au fost garlitele mari pe care le-am gasit pascand la mare distanta de noi. Cristi s-a dus taras spre ele, ascuns de coama unui damb. Timp de cateva ore a stat acolo nemiscat, filmand. Eu fierbeam in masina, nu intelegeam de ce nu se misca de acolo, ce tot filmeaza? Cand i s-a terminat acumulatorul m-am dus sa-i duc altul si am ramas masca, eu nu vedea gastele din cauza dambului care il ascundea pe Cristi, erau la cativa metri de noi, pascand linistite. Am ramas amandoi acolo inca niste ore (pana s-a inserat si nu mai era lumina), la minus cateva grade, in vant cumplit, intinsi direct pe zapada.

Foarte ciudat a fost comportamentul gastelor. Desi ne-au vazut, ne-au auzit, s-au lamurit repede ca nu suntem o amenintare si au continuat sa pasca venind direct catre noi. Cand au fost foarte aproape au virat usor la dreapta si si-au vazut de treaba lor pe langa noi. Am ajuns acasa cu cardurile pline si acumulatorii descarcati .

Pozele mai jos:

[Show as slideshow]

[View with PicLens]

In fiecare dimineata pasarile veneau sa bea apa iar dupa pranz le gaseam pe camp, uneori alaturi de lebede de iarna. Tot pe camp am gasit si o gasca mult mai deschisa la culoare, o forma de leucism, o vedeti intr-una dintre poze.

Aveti mai jos cateva fotografii din aceasta tura:

[Show as slideshow]

[View with PicLens]

Am fost foarte impresionat de ceea ce s-a facut acolo. 3 pavilioane adaptate fiecare dupa un alt numar de persoane, decoruri foarte interesante, mancare buna si vinuri pe masura.

Cel mai mult ins am-au impresionat oamenii, imi face intotdeauna placere sa cunosc oameni pasionati de munca lor, oameni dedicati unui tel.

Pe scurt, totul a fost minunat, toata lumea s-a simtit foarte bine, puteti vedea asta si din pozele de mai jos .

[Show as slideshow]

[View with PicLens]

Am tras ceva peisaje la Dolosman, vreme ciudata, soare cernut printr-o pacla rara, nici cald nici frig, nici lumina nici umbra, nici inorat nici senin, nici toamna nici iarna. Ca in Dobrogea.

Pe langa gaste am mai vazut avosete, califari albi, rate mari, rate lingurar, pescarusi asiatici, cormorani mici, soim dunarean, cinteze, sorecari comuni, sorecar mare, erete de stuf, lebada de iarna, lebada mica etc.

[Show as slideshow]

[View with PicLens]

Am tras ceva peisaje la Dolosman, vreme ciudata, soare cernut printr-o pacla rara, nici cald nici frig, nici lumina nici umbra, nici inorat nici senin, nici toamna nici iarna. Ca in Dobrogea.

Pe langa gaste am mai vazut avosete, califari albi, rate mari, rate lingurar, pescarusi asiatici, cormorani mici, soim dunarean, cinteze, sorecari comuni, sorecar mare, erete de stuf, lebada de iarna, lebada mica etc.

[Show as slideshow]

[View with PicLens]

Am tras ceva peisaje la Dolosman, vreme ciudata, soare cernut printr-o pacla rara, nici cald nici frig, nici lumina nici umbra, nici inorat nici senin, nici toamna nici iarna. Ca in Dobrogea.

Pe langa gaste am mai vazut avosete, califari albi, rate mari, rate lingurar, pescarusi asiatici, cormorani mici, soim dunarean, cinteze, sorecari comuni, sorecar mare, erete de stuf, lebada de iarna, lebada mica etc.

[Show as slideshow]

[View with PicLens]

Vreme foarte rece pentru inceput de decembrie, in fiecare dimineata pojghita de 1-2cm de gheata ce tinea pana undeva spre pranz, deplasare cu barca prin gheata, barca zgariata, elicea zimtuita, vreme numai buna de filmare . Nu mai spun ca pe la pranz temperatura ajungea pe la 14-16 grade, o diferenta foarte mare intre minus 2-3 grade dimineata la plecare si pranzul insorit.

Am inceput filmarile la Crisan, cautam garlite si gasca cu gat rosu, am gasit cateva pe Iacub, stateau foarte multe pe lac si pe insule dar predominau gastele de vara asa ca am plecat spre Chilia si am ajuns la Techirghiol . Cristi a reusit sa filmeze ceva gaste cu gat rosu dar nu foarte bune colaboratoare cu noi, se tineau numai la distanta, nu vroiau deloc sa ne imprietenim.

O parte din fotografii sunt facute de Mircea Gherasim si o parte de mine.

[Show as slideshow]

[View with PicLens]

Desi sunt implicat foarte tare in promovarea Deltei Dunarii, in formarea unei imagini cat mai “luminoase” a acestei zone, a paradisului pasarilor din Europa, de foarte multe ori ma lovesc de imposibilitatea implinirii acestui lucru. E greu sa gandesti pozitiv cand mergi la filmari sa faci un film de promovare a Deltei dar dai de pasari …. moarte. Cum ar arata un film cu MULTE MII DE PORUMBEI MORTI? Cam ce imagine de paradis al pasarilor ar fi? Un cazan cu smoala mai lipsea si puteai sa crezi ca in loc de paradis am nimerit in iad.

De 2 saptamani ploua cu porumbei morti in zona Tatanir Tataru, sunt extrem de putini cei carora le pasa de acest lucru, extrem de putini oameni care isi doresc sa se faca publica si sa demonstreze cauza mortalitatii uriase a porumbeilor salbatici din Ostrovul Tataru.

Acum o saptamana am aflat indirect ca paznicul de vanatoare de la Tataru a gasit (cu alta saptamana in urma!!!) sub zona de odihna a porumbeilor foarte multi porumbei salbatici morti. Caut in presa locala si ce vad? O declaratie a autoritatilor cum ca in zona Tataru au murit cateva zeci de porumbei din cauze necunoscute, se vehicula chiar ideea ca de vina ar fi ucrainienii! Pun mana pe telefon si il sun pe panic, aflu ca de fapt e vorba de FOARTE multi porumbei, nu de cateva zeci ci de mii.

Bun! Sa se faca lumina! Impreuna cu echipa de filmare ne-am dus la fata locului sa vedem ce se intampla. Am fost socat de ceea ce am vazut. De o parte si de alta a canalului Tataru, pe o suprafata de cca 2 km lungime (pe canal) si o latime greu de apreciat pentru ca vegetatia foarte deasa impiedica accesul in zona, erau MIIIIIIIIIIIII, foarte multe mii de proumbei morti, parte mancati de animale si pasari, parte lesuri proapsete, parte proumbei morti-vii, stateau extrem de apatici in copaci, la 3-4 m de noi si din cand in cand mai vedeam cate unul cazand. Mai dadea de cateva ori din aripi si murea. Care cadeau in apa erau dusi de curent la vale.

Ca sa-mi iau un reper am masurat in 3 zone cate un patrat de 10 X 10 pasi, cca 10X10 metri, deci 100mp si am numarat porumbeii din aceste perimetre, intre 9 si 16 porumbei pe perimetru. Calculati singuri cati ar fi pe toata zona. Am cautat sa aleg zone cat mai moderate ca numar de cadavre caci daca as fi facut acest lucru chiar pe malul canalului mi-e teama ca ieseam cu metrul si porumbelul. Ceea ce am putut observa la multe lesuri mancate de animale si pasari, gusile porumbeilor erau PLINE de grau si orzoaica. Directorul AGVPS Tulcea a desfacut un porumbel la fata locului si a gasit in gusa unui porumbel grau de culoare rosie, dovada clara ca pasarile au mancat grau otravit, se presupune ca s-a folosit grau tratat cu Furadan, substanta interzisa.

Ceea ce am trait acolo e greu de imaginat, 8-9 codalbi se invarteau necontenit pe deasupra zonei alaturi de stoluri mari de ciori si alte pasari rapitoare. In malul umed de la mal am gasit urme proaspete de sobolani, enoti, vidre, pisici salbatice, vulpi, sacali etc. Toate animalele zonei se hraneau cu lesuri, e greu de aflat cati porumbei au fost carati pe toata suprafata Deltei, cati au ramas pe zona, cati au fost dusi de apa si cati adunati si ingropati …. Da, am ajuns si la punctul sensibil al discutiei.

La fata locului am intalnit si un agent al Garzii de Mediu, colecta cadavre de proumbei, impreuna cu un reprezentant al fermei agricole din apropiere. De la acesta am aflat ca inca de o saptamana in urma au fost trimise probe de porumbei morti la DSV Tulcea dar inca nu exista nici un raport oficial a ceea ce se intampla cu bietele pasari. Evident ca exista acea obsesiva frica de a spune ceva, de a nu deranja pe cineva, de a se ascunde fetele si numele.

Desi autoritatile insista ca porumbeii au mancat PROBABIL ceva in Ucraina si de aceea au murit acest lucru poate fi scos PE DEPLIN din discutie, in 2 zile cat am fost acolo nici un stol de porumbei nu a trecut Dunarea, nici nu ar fi avut de ce, peste Dunare est eun ostrov, apoi inca un brat foarte lat de Dunare si abia apoi, la ceva distanta de mal, incep campurile agricole din Ucraina, odistanta mult prea mare catre o zona de hranire pentru porumbei. Pe partea romaneasca am putut vedea, la doi pasi, campurile pline de porumbei salbatici, toate stolurile treceau EXCLUSIV pe deasupra noastra, de la campurile din Tatanir spre plopii de pe Tataru.

Ma rog, dupa toate discutiile cu localnicii, paznicii de vanatoare, oamenii din ferma agricola SE PARE ca cei de la ferma au tratat grau cu niste substante interzise iar apoi l-au lasat nesupravegheat si neasigurat pe langa magazii, asa s-ar putea explica de ce au fost gasiti morti numai porumbei si nu si alte pasari precum fazanii, gastele sau ratele salbatice. Porumbeii sunt cei mai curajosi si se aseaza sa manance intre magaziile fermei, restul pasarilor nu o fac.

Ciudata este pozitia autoritatilor care nu doreau decat sa ingroape cat mai repede porumbeii, chipurile sa nu se raspandeasca vreo molima, precum si pasivitatea DSV Tulcea, dupa 7 zile de la primirea porumbeilor i-au trimis mai departe la analize la Bucuresti FARA a prezenta vreun buletin de analize, macar preliminarii. Este inadmisibil ca un laborator de analize de care depinde sanatatea oamenilor dintr-un judet sa nu poata da (sau sa refuze sa dea) un rezultat dupa 7 zile!

Si mai ciudata este pasiunea pe care au facut-o cei de la ferma agricola, care la cateva zile de la incident, cand au aflat ca a venit “televiziunea”, s-au apucat de “ecologizarea” zonei, adica de adunarea “gunoaielor” si ingroparea lor. Haideti sa ghicim: cati porumbei au fost ingropati alaturi de gunoaie? Fara sa mai vorbim de cat de acologica este actiunea de ingropare a deseurilor.

Ciudata este si pasivitatea autoritatilor in fata acestei URIASE probleme de mediu, ma asteptam sa gasesc la fata locului o multime de oameni investigand, incepand o ancheta. AIUREA! A venit un singur om! Speriat de moarte sa nu-i dam numele sau sa nu-l filmam. A venit pe drum, cu masina, condus de reprezentatul fermei care insista obsesiv ca sunt “cativa” porumbei desi la picioarele lui erau o gramada de porumbei. Grosul pasarilor moarte erau insa de cealalta parte a canalului, unde nu se poate ajunge cu masina! Practic autoritatile nu au facut nici macar o constatare a acestui DEZASTRU ECOLOGIC.

Probabil si acest “accident” se va musamaliza, ca multe altele, 2-3 saptamani de activitate tip strut, liniste de mormant si totul … se uita.

Mai jos aveti cateva poze de la locul “accidentului”, din pacate, fiind intr-o padure nu am putut reda o imagine de ansamblu, cadavrele de porumbei fiind imprastiate prin vegetatia uscata, copaci, crengi etc.

Cadavrele porumbeilor erau imprastiate peste tot, de la malul apei pana in adancurile padurii de plop, sub copacii in care dorm proumbeii era jalea de pe lume.

Alti si alti porumbei puteau fi vazutii la tot pasul, care “proaspat” morti, care mancati de animale si pasari.

Inca nu se stie ce efect poate avea otrava care a omorat porumbeii asupra animalelor si pasarilor care s-au hranit din acestea.

Pe langa porumbeii morti mai erau si o multime de porumbei in agonie, mureau sub ochii nostri.

Am vazut porumbei morti in perechi, cand unul murea celalat il veghea pana ii venea si lui sfarsitul. Este impresionant cat sunt de atasati de perechea lor.

Inca-si mai dorea sa zboare

Poate la aceasta dimensiune a fotografiei nu se vede dar aici sunt cam jumate din porumbeii morti declarati de autoritati, adica sub 1/1000 din ce am vazut eu acolo.

Gusile porumbeilor morti erau pline cu grau si orzoaica.

Foarte multi porumbei se inecau cazand in apa, din zbor, din copaci sau pur si simplu incercand sa bea apa. Dupa 2-3 inghitituri de apa cadeau secerati.

Nu, porumbeii nu sunt pasari de apa desi multi pluteau dusi de curent, unii morti, altii vii, unii vii dar mancati deja de sobolani .

Spatele acestui porumbel este deja mancat de sobolani, porumbelul era viu si plutea pe apa.

Si porumbeii inoata. Nu-i asa?

Impreuna veneau sa bea apa, impreuna mureau.

Pe paman, prin copaci, pe apa, sub apa … erau numai cadavre de porumbei salbatici.

Ultimele secunde …

Astept cu mare interes rezultatele analizelor de la Bucuresti precum si rezultatul anchetei … daca va exista vreuna

Iliuta Goean

S-a incheiat si a 3-a sesiune de filmare, pe zona Caraorman – Crisan. De data asta echipa a fost formata din mine, Ionut (ghid FotoDelta), Rafa (operator camera) si Ilie (asistent cameraman si fotograf).

Am cautat gaste de vara, enoti, sacali, nurca si ereti de stuf. S-au filmat corcodei mici (spectacol de filmare!), ereti de stuf, gaste de vara, un enot si cormorani mici. Asa e in salbaticie, nu filmezi ce cauti ci ce gasesti . Am gasit si o vizuina de nurca, am si vazut-o pret de cateva secunde, am fost atat de surprinsi incat nimeni nu a reactionat sa puna mana pe vreo camera asa ca i-am pus cativa pesti in apropierea vizuinii si am asteptat-o doua zile la rand sa apara. A refuzat orice colaborare, pestii dispareau noaptea si am gasit  excremente proaspete in apropierea ascunzatorilor cu pesti, cam asta a fost respectul pe care ni l-a aratat nurca . Ne-au incurcat foarte tare si niste pescari veniti sa stea cu cortul la numai cativa metri de vizuina acesti splendid animal, ei au fost mai norocosi si au vazut-o si ziua, atat in apa cat si pe uscat.

Am gasit cativa enoti si sunt foarte trist ca toti cei pe care i-am vazut sufereau cumplit de raie, aveau bucati de blana lipsa iar pielea era rana vie. Maine ma duc la Institutul Delta Dunarii sa-i semnalez doctorului Kiss Botond acest lucru, sa vedem ce se poate face pentru bietele animale.

Am mai gasit doi sacali dar foarte nesociabili , data viitoare am o mare idee despre cum sa abordam “problema” sacalilor.

Ne-am specializat foarte tare pe organizarea rapida de hide-uri mixte de plasa de camuflaj si vegetatie, suntem deja maestrii , in maxim 15 minute suntem setati cu o gamera gigantica, pe un trepied monstruos, intr-un teren destul de dificil.

Am testat si noua barca! Este un Delfin2 de 6,5m, motorizat cu un Yamaha High Thrust de 40CP, pe injectie, cel mai nou si mai ecologic motor fabricat de Yamaha. Poluarea este minima la aceste motoare, un mare respect pt japonezi! Merge impecabil, consuma f putin si aproape ca nu se aude.

Si ceva poze, pozele de making of sunt facute de Ilie Sirbu.

[Show as slideshow]

[View with PicLens]

O toamna foarte capricioasa, dupa ce am stat 3 zile in casa si ne-am uitat cum ploua si bate vantul ca in Siberia am reusit sa mai iesim o zi la Sahalin, la o tura de filmare. Ne interesau pasari si tufisurile de catina din spatele satului Sf Gheorghe.

Apa mica, doar 2 carari au mai ramas circulabile pe toata zona, vegetatie crescuta din abundenta pe zonele ramase dezgolite de apa ce a scazut cu mai bine de 3 luni in urma. Pasari erau cu duiumul, multe, diverse, colorate, galagioase, sperioase .

Am tras cateva poze si pun acum o parte si zilele urmatoare cealalta parte.

[Show as slideshow]

[View with PicLens]